sâmbătă, 30 iunie 2012

Mi-e dor...

Eu:
Imi răsfoia în chinuite gânduri,
Un gând mai aprig ca oricare.
Ce-a stat tot ghemuit în rânduri,
Dar azi, el frică nu mai are!

Mi-e dor ... Mi-e dor şi azi de tine zâmbet,
Mi-e dor de tine ochi de mare. 
Mi-e dor de tine-n gând şi-n cântec, 
Mi-e dor de tine, mândră floare. 


Mi-e dor şi nu-mi mai este teamă 
Să strig că-mi este dor de tine 
Mi-e dor... Şi-un gând mă tot recheamă 
Iţi este oare dor de mine? 


Ea: 


"Şi, ca să-ţi răspund la întrebare, 
Aş vrea să ştii că-n fiecare zi cu soare, 
Şi chiar cand norii picurii-şi revarsă, 
Mi-e dor şi mi-aş dori să fii din nou acasă! 

Şi, pentru ca totu-n minte limpede să-ţi fie, 
Aş vrea să-ţi spun că tot pe tine dintr-o mie, 
Şi chiar din zece mii de-ar fi s-aleg, 
Spre tine, dragul meu, cu braţele deschise-alerg!

Şi-acum, ca să m-apropii de final, 
Aş vrea să-ţi spun c-am să te-aştept la mal. 
Şi chiar de timpu-i greu şi va veni furtuna, 
Tu, vreau să ştii! Voi fi aici întotdeauna!" (T.A.)