De-atat scris urât,
Mi-e viaţa prea murdară...
Am rupt atâtea foi în vânt,
Şi azi... A câta oară?...
Peniţa strâmba-sufletului meu,
Tot lasă pete grele pe hârtie.
Încerc să scriu, să rup mereu,
Dar pata, pare încă vie.
O, Doamne spal-al vieţi rând,
Şi dă-mi jurnalul vieţii Tale.
Să strălucescă scrisul alb,
În cartea vieţii ancestrale...
2 comentarii:
Mi-nu-nat! Gro-zav! Su-perb!
Mai vrem :)
Multumesc pt aprecierei, am sa incerc sa mai scriu... am avut o perioada mare de stationare...
Trimiteţi un comentariu