marți, 26 octombrie 2010

Vis-a vi de vis

Marea, zboară printre corăbiile soarelui,
Iar gânditorea floare de colţ străpunge tristeţea.
Ce să zic de trenul ce trece fumegând printre valuri,
Nimic, culorile lumii vorbesc întinerind tinereţea...

Marele pod peste viaţă îneacă durerea,
Şi visul mă-ncercă fiori de curaj.
Nici dăcă aş urla de durere prin junglă,
Nu aş frământa atâta putere din stâncă...

Timid se revarsă prietenia printre oameni,
Petele albesc de dorul de stele.
Iar galaxia mea, zâmbeşte prin flori
Prin flori de soare, nisipuri de vreme...

Ce să mai zic de om, nu mai zic nimc,
Mi-a tăiat răsuflarea, şi mor...
Încet, dar sigur, dar nu de tot...
Visul mă va trezi într-o zi, din somn...