duminică, 7 februarie 2010

Înecul omului vechi...

Înecat în nefiinţă se coboară mândra viaţă,
Se topeşte în neştire, înecat e omu-n ceaţă.
Apa spulberă prin vremuri, gând, simţire şi durere,
Înecat prin crucea vieţii, moare omul de plăcere.

Zdrenţăros, murdar, frenetic, omul uită cântul lumii,
Încadrat în adormire se transform-n robul lunii.
Tot speriat de neştiinţă şi pătat pe aripi, doarme.
Făr-a mai spera vreodata în a păcii urmă soare.

Transpirat în agonie se transpune-n morga verii,
Mirosind a flori de huma se transformă în mizerii.
Atunci blând un fluviu cânta prin a inimii simţire,
Aducând şuvoi de ape peste gânduri, peste fire...

Spală Cerul prin iubire, scufundând în apa morţii,
Gând, simţire, faptă, inimi; înmuind plăcerea sorţii.
Înecat e-n seva vieţii, omul vechi, nebun, mâjit...
Apa Vieţii spală omul prin scump sânge zămislit.

În străfundul groazei morţii, urlă demonii de teamă,
Căci în omul nou se-arată, Domnul Vieţii, ce-i făramă.
Omul vechii, mudar, frenetic, se dizolvă în uitare,
Apa Râului îneaca viaţa lui şi-o duce-n mare.

Răsărind ca un brad falnic, verde nou ca un salcâm,
Din a Apei strălucire suie veşnic înspre culmi...
Arde potopind durerea, sufletul de drag de viaţă,
Înnoind simţiri şi lacrimi, cântă vesel a lui faţă.

Nou născut prin seva lumii, plânge respirând a pace,
Aşteptând etrena lume, spune vesel şi tenace:
Astăzi sunt născut iubire, din a Cerului scump sânge,
Înecat în nemurire şi născut spre-a nu mai plânge...

Azi, tu, trecător prin lume, de mi-auzi a mea simţire,
Nu privii cu nesimţire viaţa mea, îs om ca tine...
Cere azi şi tu speranţă din a Cerui sfânt fluviu,
Scufundat în nemurire, vei găsi etern refugiu...

4 comentarii:

elena marin-alexe spunea...

Imi plac versurile tale...imi plac mult! O frumoasa zi sa ai in continuare!Binecuvantari!

Purcea Gabriel spunea...

Multumesc mult!

Cuvinte Pentru Suflet spunea...

Domnul sa te binecuvinteze

Ionela Băloi spunea...

Frumos site ai aici! :) GBU
I subbed!