Vreau pacea Ta!

Mă simt aşa de singur în camera prea goală,
Obloanele din geam, îmi sunt şi azi târzii.
Mă prind de întuneric prin clipa cea amară.
Pereţi-mi sunt prea înghesuiţi şi parcă vi.

Mă-ngrijorează zgomotul din noapte,
Nu ştiu de ce dar frica mi-e stăpână.
Pe inimă, pe gânduri şi prin şoapte,
Parcă mă spreie mai mult, gândirea mea...

Nu mai suport, nu mai doresc anxietate,
Mă roade dorul de o pace ca a Ta...
Lovit iar de sindromul de frica fără fapte,
Strig răguşit: Coboară-n viaţa mea!

Strig către tine-n noaptea durerilor ce rod,
Ascultă-Mă Tu Tată, zdrobeşte frica mea.
Uimit de spaima lumii, şi prins în ea ca rob,
Caut priviri senine, caut privirea Ta.

Doresc a Ta prezenţă, doresc a Ta iubire,
Dă-mi pacea Ta părinte, şi ia-mă azi de mână.
Dă-mi dragostea prin suflet, dă-mi azi altă simţire,
Vreau pacea de la Tine, vreau să-mi fie stăpână.

Deatunci , ma ştiu puternc prin camera mâhnită,
Ştiu că nu-s singur astazi, sunt printre îngeri iar.
Mă ţi de mână Tată, şi frica mi-e zdrobită,
Doar pacea Ta, Isuse, mă scapă din amar...