luni, 12 octombrie 2009

Vreau pacea Ta!

Mă simt aşa de singur în camera prea goală,
Obloanele din geam, îmi sunt şi azi târzii.
Mă prind de întuneric prin clipa cea amară.
Pereţi-mi sunt prea înghesuiţi şi parcă vi.

Mă-ngrijorează zgomotul din noapte,
Nu ştiu de ce dar frica mi-e stăpână.
Pe inimă, pe gânduri şi prin şoapte,
Parcă mă spreie mai mult, gândirea mea...

Nu mai suport, nu mai doresc anxietate,
Mă roade dorul de o pace ca a Ta...
Lovit iar de sindromul de frica fără fapte,
Strig răguşit: Coboară-n viaţa mea!

Strig către tine-n noaptea durerilor ce rod,
Ascultă-Mă Tu Tată, zdrobeşte frica mea.
Uimit de spaima lumii, şi prins în ea ca rob,
Caut priviri senine, caut privirea Ta.

Doresc a Ta prezenţă, doresc a Ta iubire,
Dă-mi pacea Ta părinte, şi ia-mă azi de mână.
Dă-mi dragostea prin suflet, dă-mi azi altă simţire,
Vreau pacea de la Tine, vreau să-mi fie stăpână.

Deatunci , ma ştiu puternc prin camera mâhnită,
Ştiu că nu-s singur astazi, sunt printre îngeri iar.
Mă ţi de mână Tată, şi frica mi-e zdrobită,
Doar pacea Ta, Isuse, mă scapă din amar...

Niciun comentariu: