luni, 12 octombrie 2009

Scânteia vieţii

Printre ramurile vieții contemporane,
Adormite încă de murmurul grijilor.
Printre gândurile șovăielnice de migrene,
Răsare parcă prin credință scâteia.

Lovită de difuzor, printre mormane,
E deviată iar de pe cordonul iubirii.
Dar printre mizeriile lumii carnale,
Scânteia răsare prin viață în inimi.

Din cancerul pielii străpuns de durere,
Scânteia topește escrocul prin sânge.
Și lasă în viață făpturi de plăcere,
Scânteia prin lacrimi, străpunge...

Și vindecă lumea de lanțul durerii,
Pastrand veșnicia in gânduri curate,
Și curăță corpul de bolile vremii.
Scăteia loveste , în inimi spălate…

Niciun comentariu: