luni, 12 octombrie 2009

Pot fi și eu salvat?

Trist, mai trist ca gândul mâhnit,
Mă cobor în deznadejde, zdrobit.
Mă-ntreb, mai e cineva să mă ierte?
Mai e cineva?... Măcar să mă certe!

Mai e cineva prin gândul meu ros?
Un susur, un glas, mai este vreun rost?
Mai stigă la mine tot Cerul prin gânduri?
Mai este vreun Duh ce-mi șopteste în rânduri?

Duhul Sfânt, l-am zdrobit prin trădare?
A plecat El din mine, lovit de nepăsare?
Am adunat prea multe căramizi printre stele?
Construind un zid între mine și ele?

Mă simpt adormit prin grijile vieții,
Și știu că Te-am lovit prin faptele ceții.
Dar oare Duhul m-a părsit prin lume?
Sunt oare singur , sunt oare fără nume?

Gândindu-mă atat la deznădejdea mea,
Am uitat printre gândul tot gri , viața Ta.
Am uitat cum ai murit pentru mine,
Am uitat, că m-ai vrut zi de zi lângă Tine.

Ai milă de mine! O, Domane-n bunătatea Ta,
Și șterge dupa îndurarea Ta, fărădelegea mea!
Și spală-mi viața mea de nelegiuirile mele!
O, Domane! Curațește-mă de păcatele grele!...

Căci îmi cunosc bine răzvrătirea amară,
Și păcatul meu stă neclintit, o povară...
Căci împotriva Ta , mereu, am păcătuit,
Și zi de zi , împotriva Ta , m-am răzvratit.

Așa că vei fi drept în hotărârea Ta,
Și fără vină-n judecarea mea.
Vei hotarâ ce dorești pentru mine,
De acum mai doresc , doar să fiu lângă Tine.

Căci în păcat m-a zămislit mama mea,
Și în nelegiuire stă lumea, zdorbită și rea...
Dar Tu-mi ceri ca adevărul să-mi fie în gând.
Înțelepțește-mă Tu, cu glasul tău blând!

Curățește-mă Doamne cu isop, să fiu iar curat,
Mă spală Tu Tata ! Prin sânge-s salvat!
Și fă-mă s-aud iarași prin gând veselie,
Și inima... Îmi va fi iarăși zglobie...

Întoarceți ,o Domane privirea de la gafele mele,
Păcatele grele și gândurile să-mi fie șterse din stele.
Zidește în mine o inimă curată și-un duh nou,stabil,
Un duh de iubire și pace din plin...

O! Domane nu mă lepăda! Nu mă uita!
Sunt azi aici să-mi cer iertare. Nu pleca!
Nu-ți lua Tu fața de pe-acest pământ,
Și nu lua de la mine Duhul tău cel Sfânt!

Dă-mi iarăși printre gânduri bucuria mântuirii,
Să-nvaț iar printre inimi , poveste iubirii.
Și spijinește-mi viața cu Duh de bunătate,
Bunăvoința-n cale, căutând iar dreptate…

Și-atunci voi proslăvii numele Tău printre popoare,
Și păcătoșii vor afla prin mine de iubirea Ta mare,
Vor tresălta de bucurie prin stele
Pentru că azi, si eu, și ei , putem fi printre ele…

Dumnezeul mântuirii mele , izbăvește-mă de păcatul meu,
Iartă-Mă Tată, și-ți voi cânta îndurarea prin lume mereu.
Deschide-mi buzele și te voi lăuda,
Deschide-mi ochii ! Prin lume să-ți văd calea Ta…

Ți-aș fi adus zecime și daruri și ofrande,
Ți-aș fi adus și oameni poate și case și palate.
Dar tu dorești doar inimi, zdrobite și mâhnite,
Să le învii prin sange, cu pace-nrobite…

Și îndurarea Ta, să-mi fie Paradis,
Să știu că veșnicia nu-i doar un veșnic vis.
E bunătatea Ta prin lume adunată,
Acum, iertat de vină, pot să-ți spun iarăși: Tată!...

Niciun comentariu: