luni, 12 octombrie 2009

Dragostea dintâi

Mă simpt pustiu şi gol, căzut în neştiinaţă,
M-arunc în golul sufletesc, lovit de necredinţă.
Te-am părăsit, te-am stins , şi te-am lovit,
Pe Tine Tată , Dumnezeu din Ceruri preaiubit.

A fost frumos când amândoi pe calea vieţii mele,
Eram buni prieteni şi-n pace şi-n războaie grele…
În fiecare dimineaţă mă trezeam cu tine printre rânduri,
Visând spre veşnicie, m-alinai prin speranţe şi gânduri…

Cât de frumos visam amândoi către stele,
Îmi spuneai zi de zi : “Tu eşti una din ele,
Vei fi prinţ în areale palatelor Noastre,
Cântând printre îngeri, fercirea prin astre!”

Cât de frumos îmi povesteai de Tatăl nostru Ceresc,
Că-i dragostea nemarginită, Cuvântul: te iubesc.
Câtă armonie îmi era printre gânduri,
Când veşniciea-mi tresălta printre rânduri…

Răsfoiam zi de zi povestea ta plină de viaţă,
Ce mă propulsa prin credinţă, prin ceaţă.
Ce frumos a mai fost cu tine prin lume,
Cât îmi pare de rău că ţi-am stins din renume…

Nu înţeleg de ce-am plecat aşa de lângă Tine,
Când toate, îmi mergeau , prin viaţă, prin ganduri,prea bine…
Mă simpt acum prea gol, prea adormit prin lumea părsită,
Te-am stins , te-am tot lovit, şi viaţa mi-e mâhnită…

Mai poţi să vi în viaţa mea înca o dată? Vino grabnic…
Nu mă lăsa să te adorm iar printre griji; tot veşnic,
Nu vreau să mai fiu singur prin mulţimea răzvrătită.
Ci vreau, iertata-mi gândul şi viaţa mea mânjită…

De m-ai culege din noroiul lumii adormite,
Tot răzvrătit , tot azvârlit, lovit printre morminte.
De mi-ai lua mâna şi m-ai urca spre culme,
Ţi-aş fi tovarăş iar , războinic pentru lume…

Ţi-aş apăra credincioşia ca ochii mei din suflet,
Şi ţi-aş purta şi steagul pe-acest pământ tot şubred.
Ţi-aş aduna în oaste toata povestea tării,
Să biruim prin gânduri , prin viaţă, infractorii…

Atunci vom fi iar prieteni, trezit prin vraja crucii,
Vom aduna culegeri de gânduri printre rânduri.
Trezit de frumuseţea palatelor din stele,
Vom fi prin veşnicie, vrajiţi zburând prin ele…

Un comentariu:

Anonim spunea...

Frumos,frumos,frumos,de mii de ori frumos cum adevarata inspiratie divina se concretizeaza prin cuvinte prin soapte sau prin propriile fapte.
O iubitoare a tot ce e frumos.