vineri, 3 iulie 2009

Singur prin fabulă...


A fost o dată , sau poate încă mai există,
O lume mică, grea şi pesimistă.
În care greierele , timid ca altădată,
încearcă să găsească tiptil şi el consoartă.

În lumea asta grea ,lovită, şi turtită,
Mai exista în frunzăriş şi-o altă gâză mică.
Ea, furnicuţa , tânără şi fără alte griji,
Tot aştepta pe cineva s-o ia la măritiş.

Şi el stătea în luminiş spre seară,
Şi îşi cânta în gând poemul său de vară.
Tot adormit în vise încurcate.
Dorea ca poate mâine şi ea să se arate...

Dar ea... nu-l cunoştea şi nici nu îi plăcea cântarea,
Era în pragul primaverii şi munca îi era povara.
Dar tot visa la cineva din furnicar,
C-o va peţii, apoi vor face şi-un hambar...

Şi trecu primăvara în lanţul ei pufos,
Iar greierele nostru cânta tot mai frumos,
Se adunau brotacii să-i cupere CD-ul,
Dar ea lipsea din cadru, şi el plângea ,pustiul...

Iar furnicuţa noastră tot tristă ca-nainte.
De frica pustirii , fugii spre altă glie.
Dar singura prin lume, plângea că încă-i vie,
Şi nimeni n-o mai cere în lume de soţie...

Iar greierele-n iarbă plângea udând chitara,
Şi peste coarda vieţii îi adormii visarea...
Până zării în frunze o tânără furnică,
Ce tot plângea în zare şi i se făcu milă...

O întreba de viaţă , timid că-i plăcea fata...
Şi ea ofta în suflet, el îşi fixa cravata.
Şi ridica chitara şi îi cânta un dor,
Iar ea zâmbii în plânset şi-l ajuta în cor...

Se strâse toată vestea, de cuplul cântăreţ,
Cum o furnică mică, cânta c-un greier creţ.
Aşa trăiră viaţa , tot ferciţi în frunze,
Pâna ce omul sadic, lovi povestea lor...

4 comentarii:

Shalom spunea...

Frumoasa poezie.

Purcea Gabriel spunea...

Multumesc frumos

yo liviu dulce-acrisor spunea...

Fratioare m-ai facut sa rad. te lovii imaginatia frumos. Auzi tu, greier cret. da stiu, "n-ai gasit alta rima" - "DA, rima, rima e buna" .

http://www.youtube.com/watch?v=NMDgZn3D95Y

Vali Stoian spunea...

Niciodata nu cred ca s-a mai gandit cineva sa ii combine pe biata furnicuta si pe greier. E chiar interesanta ideea.