vineri, 3 iulie 2009

Schimbare...


Mă jucam prin coclauri de râsete triste,
Aducând peste fire un cântec mai lin.
M-aruncam în iubirea tristeții aprinse,
Adunând din cuprisul adânc numai chin.

Primăvara îmi lua în hazard melodia,
Iar toamna mi-era adormită prin vii.
Adunam peste câmpuri în saci toata glia,
Și Cerul mi-era pentru veci , tot mai grii

Și lumea-mi părea tot mai tristă prin țară.
Și vara-mi topea amintirile-n seci melodii.
Lăsam prin păduri , și iarna să pară,
Că toate prin gând îmi sunt doar zglobii...

Atârnat de un clește prin lumea aprinsă,
Prin rafturi târat de voință, de la nord la apus,
Găsi prăfuită în raftul de sus, o Carte respinsă,
O Carte prin veacuri, un glas, un răspuns...

De-atunci...

Mă joc printre gânduri cu vorbele-n șoapte,
Aducând peste fire un cântec supus.
M-arunc în iubirea divină, prin noapte,
Aduncând din cuprinsul divin, un răspuns.

Primăvara mă-ncanta cu versul ei blând,
Iar toamna-mi trezește în mine iubiri,
Adun prin câmpii doar șoapte de sfânt.
Iar Cerul îmi este albastru-n-trăiri.

Și lumea îmi pare mai veselă-n țară,
Și vara mai rece , prin calde-armonii.
Și iarna îmi ninge, prin cânturi de seară
Și ochii mei veselei îmi cântă zglobii.