vineri, 3 iulie 2009

Escroc


Mi-e silă de succesul meu prin lume,
Când prin minciună, ură și trădare,
Am adunat doar fapte fără nume.
Doar o fărâmă de plăceri amare...

Nu mai suport succesul meu trădat,
Lovit de cantecul aprins în labirit.
Mă-ntorc grăbit, nu vreau să fiu damnat,
Deșii sunt doar un om turtit...

Grăbit mi-e gândul către ură...
Către minciună și blestem amar.
Găsind plăceri în lupta pură,
Mă-nec în larcimile din pahar...

Sunt doar un mare ticălos...
Un hoț de gânduri bune de prin minte.
Mă fur, mă mint, sunt chiar pompos,
Sunt un escroc, prin simțăminte.

Escroc prin gândul meu mâhnit,
Mă mint că-s înca printre îngeri.
Mă cred prin milă , cel iubit,
Dar nu mă văd , că-s plin de plângeri...

Și deaceea mă înalt prin gloată,
Și nasul îl arunc tot înspre cer.
Mă cred un împărat în șatră,
Da nu știu că-s un jalnic puradel...

Acum mă prind doar de lumină.
Și spun că-s ticălos și rău...
Știu că prin milă pot scăpa de vină...
Căci El muri. Dar eu am fost cel rău...

Niciun comentariu: