luni, 25 mai 2009

De câte ori...


De câte ori privim uimiţi spre soare,
Şi îl vedem, ca p-un imens ocean.
Iar lumânrea-n conştiinţe-amare,
E apă, nu-i nici foc , nici jar.

De cate ori picăm în deznadeje,
Când toţi ne spun că răul este har.
Şi că doar patima, e lege,
Iar legea-a fost înfiptă pe Calvar.

De cate ori mai vrea sa mai audă.
Şi Dumnezeu pe omul cel tâlhar.
Cum îl blesteamă şi îl neagă,
De ce nu-I spulberă, în gust amar.

De cate ori privesc uimit tristeţea,
Ce vine peste mapamond.
Şi cât de sadică e frumuseţea,
Când uită să mai poposească-n om.

De cate ori… Şi cât să mai aştept în drum.
Când văd că răului i-am pus altar,
L-am împrăcat în stacojiu şi var,
L-am văruit , dar totuşi e un fum…

Cum să mai râd când văd că viaţa e un moft,
Ce uni şi-l trântesc , şi-l bagă-n drog.
Cum să zâmbesc cand lumea, nu mai are rost,
E toata în plăceri , legată ca de foc.

De cate ori să mai privesc spre cer…
Uimit de gândul lumii tot mâhnit.
Când văd că toată ţara e infern,
Şi Tu rămâi în munte răstignit.

Învie azi, şi vino printre oameni,
Loveşte,-alină, spulberă şi spune:
Că timpul s-a sfârşit în lume,
Că fercirea va lovii poporul.

De câte ori să mai aştept sub poartă,
Când tot privesc culorile lovite.
Aştept să pot să-ţi spui iar: Tată!
Să prind în gând doar clipe fericite.

Un comentariu:

Sorin M. spunea...

ÎNDRĂZNIŢI SĂ IUBIŢI!

Îndrăzniţi să iubiţi poezia!
E roua din rai ce se revarsă
cu o largă dărnicie...

Îndrăzniţi să iubiţi suferinţa!
Nu-i măsură pentru a spune:
"Am plătit preţul întreg"

Îndrăzniţi să iubiţi IUBIREA!
Nu-i inimă flămândă al cărei glas
să nu-i răspundă

Îndrăzniţi să iubiţi pe IISUS!
"Iisus a plâns."
...să nu mai plângă!...