vineri, 10 aprilie 2009

Trilogia vieţii

Copil

Jocul mi-a fost plăpând pe înserate,

Şi clipa de copil mi-a stors iubiri.

Lăsând în urmă parcă un poem de şoapte.

Visez cu ochii aţintiţi , noi amintiri.


Şi parcă îmi aduc aminte jocul,

Ce l-am lăsat în cuibul de copil

Cum mă jucam de-a jocul, ca tot omul.

Mă aruncam în vis , zâmbind subtil…


Apoi parcă trezit din adormire,

Tot culegand minuni de raze printre flori

Primeam a mamei mare răsplătire,

Când toţi în cor, zâmbind, pictam pe nori.


Şi gândul îmi visa spre nemurire,

De mic vroiam să fiu un înger călător.

Când stele-mi tot sclipeau a moştenire,

Visam că voi fi veşninc visător.


Şi clipele copilariei mele...

Atinse parcă de un cântec nou, divin.

Se prin de inimă, în lanţul vieţii grele,

Făncând din amintiri, un cantec de safir.


Atunci şi jocul mi-a-nverzit copilăria,

Şi curcubeul l-am aprins în amintiri.

Pictând pe ramurile ei doar bucuria,

Am învăţat să râd şi din priviri.


Cu ochii calzi , cu mâinile întinse

Doream să vina Cerul printre noi

Zâmbind la orice amintiri nestinse,

Iubeam , credeam că suntem numai doi…


Timid, copilaria îmi aprinde fericirea,

Şi clipele de vis, îmi sunt croite-n joc.

Deaceea azi copilaria-şi prinde înnoirea,

Lăsând poveştile s-aducă rod…


Tânăr

Risipind florile eterne ale trecutului,

Îmi aduc înca aminte ziua tinereţii.

Când parcă impietrit de lanţul vieţii,

Lăsam să-mi fugă visul de copil…


Şi trist , cădeam vrăjit de adormiri,

În holul lumii , m-aruncam în vid.

Şi fără să-nţeleg că-s lângă zid.

Credeam că-s aruncat de viaţă în exil.


Dar Cerul nu vroia să pier în cale,

De aceea ma atins cu amintiri.

Lăsând să-mi intre-n inimă iubiri,

Am înţales iar visul de copil…


Iar clipele din ziua mea de jale,

S-au prefăcut în zâmbet de vlăstar.

Şi-am cunoscut că-s viu prin har,

Prin sange… Pot fi iar copil…


Atunci am rupt din inimă robia,

Şi vesel cânt ca-n jocul de copil.

Mi-aduc aminte zâmbetul subtil…

Şi-n gând de dor iar strig: Sunt viu!


Adult

Acum ajuns în mijlocul vieţii,

Sunt mai copil decât copilăria.

Şi-s tânăr încă, aşteptând vecia.

Doar că-s prea fraget în gândire…


Cum am mai spus sunt înca un copil,

Căci viaţ-abia mi-a început tiptil.

Acum simpt că trăiesc iar tinereţea

Căci am şi zâmbetul… am şi tristetea…


Iar restul vietii mele fericite,

Va fi ca un fior de clipe în vecie.

Speranţa îmi va da iubire, casă, pâine…

Iar restul… Am să-ţi spun şi mâine…




Niciun comentariu: