sâmbătă, 4 aprilie 2009

Nu vreau să mai adorm...


Nu mai doresc s-adorm în lan,

Să spun povești să, merg în van.

Nu vreau s-ascult un cântec ros,

Nu vreau , nu vreau să plâng iar fără rost.


Nu vreau... nu mai suport robia,

Nu mai doresc în gânduri comedia.

Iar clipa să nu-mi fie ferecată,

Nu mai doresc în inimă armată.


Nu , nu vreau s-adorm în neștiință,

Nu vreau să zburd prin neființă.

Nu vreau. Și-atât. Nu-mănțeleg,

De ce nu pot iar viața să-mi dezleg?


De ce nu pot sa-adorm în inimă trăiri?

Să uit , s-alin să-ngrop porniri,

De ce nu mai trăiește primavara?

De ce să țin în lanțuri iar povara...?


Nu vreau ca lanțul să îmi fie frate,

Nu vreau ca clipa să-măngroape,

Nici roiul grii , aprins în gând,

Nu vreau să-mi fie vers ,nici rând.


Dar vreau speranța din refren,

Să stau , s-alerg , să urc în tren.

Pentru ca-n clipa adormirii din apus

Să pot s-aud un cantec mai supus.


Și zorii să se-aprindă în desiș

Și florile să prindă luminiș

Iar nu-ul meu să-mi fie Paradis,

Iar clipa, stropi de Cer deschis.

Niciun comentariu: