miercuri, 18 martie 2009

Un om nou...












Am termiat cu lumea de cortegiu,
Am alungat din inimă al ei balsam.
Şi-am atârnat în suflet doar solfegiul,
Ce-mi cântă,şi m-atrage către mal.


Au adormit iar clipele de jale,
Şi zborul spre nimic s-a risipit.
Şi fericit în clipa de pe mare,
Am adormit pe braţul cel iubit.

Am răsfirat în adormirea serii,
Doar amintirile din ziua de martir.
În care Cel din clipa primăverii,
A adormit ca eu să fiu un mir.

Să-miresmez cu dragoste doar viaţa,
Şi cântul meu să-mi fie fericit.
Să binecuvinez în lume doar speranţa,
Şi vesel să-l trezesc pe adormit.

Pe cel ce doarme în neştire,
Pe cel ce înca n-a visat frumos.
Aş vrea să-i spun despre iubire,
Iubindu-l am să-l fac mai curajos,

Am să-l îndrept doar spre lumină,
Spre raza Soarelui din veşnicii.
Am să-i arăt doar calea către milă,
Am să-i stropesc iubirea în trăiri.

Şi până ce tot cerul mai coboara,
Şi până când doar serafimii mai zâmbesc.
Privesc la Glasul Vieţii-n primăvară
Şi veşnic vreau să-L preamăresc.