luni, 23 februarie 2009

Scrisoare

O! Tată ! Te-aştept de mult...
Te-aştept de când plecata-i tot plângând.
Plângea-i prin stele , doar de bucurie,
Că doar prin sânge , m-ai scăpat de glie.

Ştiu că, mi-ai tot promis că vei venii,
Şi poate într-o zi, vom fi în veşnicii.
Ştiu bine că nu-i înca timpul adormit,
Dar vino Domame! Sunt zdrobit!

O! Tată! În fiecare zi îţi mulţumesc,
Pentru că, m-ai învaţat să iubesc,
M-ai învăţat cum să-ţi cânt; ca un păstor...
Ca un înger păzitor...

Mi-ai dăruit doar raze de speranţă,
Să birui lumea-n ignoranţă.
Mi-ai dăruit un drum curat,
Cand căi de nori am încurcat.

Ai fost un prieten bun, şi vei mai fii.
Acum, aici, şi-n veşnicii...
Te-aştept să vi!

PS: Nu zăbovii !

Niciun comentariu: