luni, 23 februarie 2009

Poate ca da... Poate ca nu...













Poate că da , poate că nu,

Poate că nu mai ştiu nici eu.

Poate că daca nu ar fi aşa,

Poate că nu-ul ar fi mult mai greu...


Dar dacă nu ar fi un da în sens,

Şi dacă da s-ar tot topi în poate,

Poate că n-ar mai fi lafel.

Şi nu-ul s-ar lovii de şoapte.


Şi poate dacă n-am să înţeleg,

Cum nu mai poate fi şi da.

Atunci n-am să filozofesc

Atata da în nu şi poate.


Dar până nu s-ar înverzi în poate.

Şi da-ul s-ar topi în nu mai ştiu.

Am să mă lupt, dând iar din coate.

Pentru un da şi-un nu tot viu.


Şi poate, am să-l las uitat,

Doar da şi nu vorbesc în toate.

Şi dacă ştiu ca e adevarat,

N-am să mai spun mereu doar poate.


Doar da şi nu limba imi poate,

Şi din limbaj îl scot pe dacă.

Doar dacă poate da şi nu în toate,

Nu , da ,şi dacă, poate-altădată....


Un comentariu:

Fallen wings spunea...

Superb! Felicitari pentru fiecare gand, pentru fiecare vers!
Rugaminte: pot posta aceasta poezie a ta pe blogul personal cu trimitere la blogul tau?
Multumesc anticipat pt orice raspuns si...nu te opri!