luni, 23 februarie 2009

Încotro?















Pe drumul vie
ţii , merg uşor şi liniştit,

Far
ă să sper,fără să simpt, parc-adormit,

Merg dupa gloat
ă , oriunde mă-mbie.

Dar toate-s vechi
şi adormite în pustie...

Şi cum tot merg prin valurile tinereţii,
Î
ncerc să mă arunc în clipa vieţii.

Pe circuitul adormirii şi plăcerii,

Parcă zăresc în vis răscrucea vremii.

Şi cum mergeam aproape plictisit,

Prin lume, prin dureri, tot neclintit.

Doar o răscruce îmi suceşte gândul,

O fi vreo cale ca să-mi dea Cuvantul?

În căutarea mea prin lumea plictisită,

În calea mea aproape adormită.

Văd cum răsare-n asfinţit o noua cale,

Alerg să văd, ce tot apare-n depărtare?

O fi vreo cale pentru fericire?

Ceva, să-mi dea măcar vreo doua zile.

Alerg spre ea, alerg fără oprire,

Nu ştiu ce e, dar nu mai vreau orbire..

Ajuns în faţa ei, răscrucea îmi zâmbeşte

Şi-mi tot indică drumul, ce poate îmi şopteşte:

Aici va fi ca-n Paradis,distracţie ca asta , doar în vis...

Dar... parcă drumul e prea negru în visare...

Şi tot privind spre locul de plecare,

Nu văd cum alţii urlă a uitare.

Şi-atuci un glas mai blând , mai iubitor,

Îmi spuse că doar drumul Lui e mai uşor.

Poate-am să văd cărarea prea îngusta,

Şi poate lumea o să-mi spună: gustă!

Dar nu e altă cale mai uşoară-n lume,

Spre fericire, spre un veşnic nume.

Dar?... Încotro? Ori?...Unde să mă duc?

Poate că drumul are să îmi pară greu,

Şi-am să mă tot împotmolesc în fire,

Dar unde să mă duc? La cine-i fericire?

Privind iî amintirea vieţii viitoare,

Încerc prin gând să fac alegeri clare.

Să trec prin suferinţi şi prin loviri,

Sau prin plăcere să mă pierd în ţintirim?

Dar poate tot privind în viitorul meu mahnit,

Am înteles că nu e timpul de trăit.

Ci doar prin har trnasced în viaţa,

Căci inima de piatră ,tot se-nvaţa...

Aleg nestingerit cărarea cea îngusta,

Chiar dacă gândul gri încă mă mustră.

Nu mai doresc s-adorm în agonie.

Doar El, Isus cu dragoste mă-mbie.

Iar când tot drumul mi se pare prea greoi,

Nu-s trist, căci nu sunt singur, suntem doi.

Şi parcă Cerul stă deschis în faţa mea.

Coboară stele-n vis, mi-arată mâna Sa.

Niciun comentariu: