miercuri, 7 ianuarie 2009

Printre secunde

Răsare uitarea peste veacul plăcerii,

Tot răsarind clipa grea a durerii,

Lăsăm timpul să omoare şi clipa,

Atunci ştim că omul şi-a rupt iar aripa.


Şi zborul e-n clipe si clipele-s nori,

Şi toţi se agită în timpul greoi.

Dar vremea târzie apune deacum,

Şi lasă în urmă troiene şi fum…


Vrema clipitei a fost iar uitată,

Timpul se-agită şi forţa-i lezată.

Toţi uită cum vremea se scurge,

Se las-absorbită şi plânge.


Toţi risipim azi răstimpul

Şi căutam să zdrobim labirintul.

Dar uitam că secunda nu-i vis,

E trecutul actual al prezentului trist.


E tristă şi vremea şi clipa iar plânge

Caci este zdrobită când omul se scurge…

Clepsidra uitării tot ticaie-n gol,

Nisipul dispare şi-n loc vine-un nor.


Timpul şopteşte că eşti efemer,

Că ploaia de clipe s-a dus în infern.

Că nu doar secunda e lacrima ta,

Ci tot Universul cu tine plângea.


Nisipul secundei tot ticaie-n vis,

Şi toţi aşteptând răstimpul promis,

Lăsăm ca minutul să ne plimbe prin nori,

Vestind primavară eternă ,în zori.

Niciun comentariu: