miercuri, 7 ianuarie 2009

Sărbătoarea uitării


Afară a uitat să ningă,
Şi stelele, au adormit de mult.
Afară doar dihănii tot mai urlă,
Şi toţi îndură-un vifor crunt.


În sobă arde doar uitarea,
Şi clipe se topesc în vânt.
E frig în gândul omenirii
Şi soapte-abia se mai zăresc în gând.



E seara dinaintea zilei fericite,
Dar toţi sunt trişti cu sufletul închis.
E clipa fericirii fără de cuvinte,
Dar parcă au uitat, parcă-s vrăjiţi


E seară-n anotimpul vanitaţii,
Şi parcă toţi au doar un singur gând.
Şi toţi vrăjiti de umbra serii,
Vor sa-L arunce în mormânt.

Au tot uiat că-i clipa fericirii,
Au tot indus un gând profan , păgân...
Întoarceţi-va dragi creştini ai lumii!
Nu e crăciun! Să ştiţi… Nu e crăciun

Sculaţi creştini! Nu-i zi de profanare,
Nu-i ziua sfântă a lui Moş Crăciun.
E ziua când Isus coboară-n iesle,
Şi lasă cerul pentru tine om păgân.

Treziţi-va voi tristă lume de uitare
Acum , cât înca nu e prea târziu.
Din Universul fără de hotare,
Coboară Dumnezeu ! Nu un crăciun

Şi poate-afară o să ningă iară,
Şi toţi vom răsuna în cânt:
Bine-ai venit mântuitor al lumii.
Te aşteptăm să vii curând.





Niciun comentariu: