sâmbătă, 25 octombrie 2008

Pamantean


Sunt fiu de pămâtean ….

Cred că mai rău de-atât nu se putea.

Stărbunii mei sunt robi de când se stiu,

Și robi fiind intrară și-n sicriu.


Sunt fiu de rob din grotele durerii,

Sunt fiul omului legat de umbra serii.

Sunt fiul robului reginei Terra

Și-am dus și eu , ca fiu al său , durerea.


Dar am fost orbi ,cu ochii larg deschiși,

Și n-am văzut ,căci eram toți surprinși.

Eram atrași de lumea, de mulțime,

Și am picat cu toți în oala de rușine.


Am adunat și poamele durerii,

Rodul robiei și-al reginei serii.

Rod al abaterii de la Cuvânt,

Și-acum s-legat cu funii de pământ.


Nimica bun nu locuiește-n viața mea,

Căci nici nu știu ce-am să mă fac cu ea.

Nu fac ce vreau ,căci nici nu știu ce fac,

Fac ce urăsc și nu îmi fac pe plac.


Nu mă-nțeleg , nu-mi pot oprii voința,

Căci n-am puterea ce mi-o dă credința.

Sunt tot legat cu funii de pământ,

Cu funi scose din eternul legământ.


Dar cine mă va izbăvii din moarte.

Și cine îmi va ștrege multe păcate?

Nenorocit pe-a vieții cale merg,

Și nu mai știu , nu vad , nici nu mai cred


Doar Unul poate să deslege nodul,

Cu care-a fost legat din fire omul.

Doar Cel ce-a biruit întai și moartea,

Poate lovi păcatul, lanțul, noaptea.


Doar El îti dă puterea și credința,

Doar în Isus ai astăzi biruința.

El a murit pentru a Tale fapte,

Și-a înviat. Te-a scos din moarte.


„Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit: viaţa veşnică”(Romani 6:22)

Niciun comentariu: