sâmbătă, 25 octombrie 2008

Nu te teme!



Mi-e frică să spun cine sunt,

Ca nu cumva să mă aud în gând.

Nu ma-nțeleg,și viața mea-i un vânt,

Acum e vifor , mâine-i susur bland.


Mi-e frică spun ce gândesc,

Căci gândul meu a tot visat povești.

Și tac,ca nu cumva să mă rănesc,

Azi tac , te las pe tine să vorbești.


Mi-e frică de persoana mea,

Și singur lângă ea mereu i-o luptă.

Mi-e teamă să stau singur doar cu ea,

Și mă găsești doar unde-i lume multă.


Mi-e frică și de umbra mea.

Nu știu de ce, dar zi de zi mă urmărește.

E tot acolo când privesc la ea,

Și cu cinism parcă îmi tot zâmbește.


Mi-e frică de furtuni , de ploi.

Mi-e teamă de-amintiri , si de trecut.

Mi-e frică să vorbesc despre noi doi.

Mi-e teamă să vorbesc de început.


Mi-e tea că voi fi uitat,

Că într-o zi voi fi un singuratic.

Mi-e teamă , și de-aceia sunt stresat,

Nu vreau ca să devin un lup sălbatic.


Dar nu ești singur! M-a lovit un gând.

Si nu te teme caci Eu sunt cu tine!

Ce-a vrut să zica, cine a vorbit?

Dar nu te teme! Cine-i lângă mine?


“Nu te teme, cãci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, cãci Eu sunt Dumnezeul tãu; Eu te întãresc, tot Eu îþi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41:10)

Niciun comentariu: