duminică, 26 octombrie 2008

Creatiune


Am lăsat în urma mea povestea Ta,
Și am uitat să cânt privind la ea.
Am tot tocit un gând nenorocit,
Și am rămas asa nefericit.

Povestea Ta a fost demult un rost,
Pe care l-am uitat. Acum s-anost.
Și parca viața mea e monotonă ,
Și fața mea e iarași monocromă.

Am răsarit din ramură de pin,
Cu timpul, am uitat de unde vin.
Și am uitat să-nalț pe Cel ce ma croit
Din pulbere de praf ,El ma iubit.

În urma mea povestea Ta stă neclintită,
Desi uitată poate fi reamintită.
Și de mi-ar spune cineva doar începutul,
Mi-aș aminti și-aș retrăii trecutul.

Și-am întrebat atunci lumina
Și mi-a răspuns,mi-a spus: iubirea.
Iubirea ne-a făcut pe toate ,
Din dragoste si bunătate.

Și-atunci lumina se facu iar zi,
Ca-n orice ceas să pot privii.
Și-ntunericul trecu în noapte,
Să pot să îți ascult a Tale șoapte.

Și-am întrebat și apa de cunoaște,
A lumi taină , taina vieții noastre .
Și mi-a răspuns și ea ,bolborosind,
Că Autorul, ne-a făcut zâmbind.

Și-atunci și apa se facu izvor,
Izvor de viața dătător.
Iar apele s-au despărțit in nori,
Ce uda nencetat izvor de flori.

Și-am întrebat nisipul ,lutul .
Și mi-au raspuns, că începutul
A fost când Arhitectul din trecut,
A luat în mâna Sa, pământ și lut.

Am întrebat câmpiile cu flori,
Dar mi-au răspuns bătrânii pomi.
Mi-au povestit cum toți au răsărit,
Doar la Cuvântul Celui care ne-a iubit.

Și flori au îmbrăcat pămâtntu’n in curat.
Și cu parfum divin l-au îmbarcat,
I-au dat splendoare și culoare,
Pentru orice petala de pe floare.

Și-am întrebat pe însusi soarele de sus,
Ce poate spune despre El , Isus.
Mi-a spus că de la El are lumina,
Și raza Creatorului , iubirea.

Și soarel- a coboarat jos in Eden,
Lumina zilei din etern.
Iar Luna, stelele si cerul,
Au luminat și ei Edenul.

Am întrebat și peștele ce-noată,
Și mi-au răspuns cocorii toți in zbor.
Mi-au explicat în ziua aceia minunată,
Și multe despre Creatorul lor.



Și-am întrebat văcuța din câmpie,
Ce poate să îmi spună despre veșnicie.
Și mi-a răspuns ,spunând: Iubire,
Dar Creatorul știe mult mai bine.

Atunci mi-am amintit trecutul,
Și nasterea, și inceputul.
Și-am retrait frumoase amintiri,
Din prima zi , din zori de fericiri.

Mi-am amintit de pulberea de praf,
Și cum doar el m-a scos din raft,
Și din papusă, minune de nori,
A răsarit un om la fel ca Noi.

Și din pământ ,noroi si lut,
Prin nări de lut ,doar El a vrut,
Să-mi dea suflarea Lui de veșnicie,
Ca eu să fiu născut ființa vie.

Povestea Ta acum devine și a mea.
Și parcă am un rost pe lumea asta rea,
Și parcă nu mai sunt atât de deprimat.
Și laud zi de zi pe Cel ce m-a creat.

Niciun comentariu: